Cafeneaua [I]

       Ma plimb prin ploaie intr-o zi cetoasa de primavara. Astept acel suras de vara, acea sclipire. Zaresc zeci de umbrele colorate sau chiar morbide; zeci de chipuri. Oameni imbracati destul de gros, pelerine. Umerii mei dezgoliti, udati de ploaie nu simt atingerea frigului. Merg linistita. Desi nu duc lipsa unei umbrele. Ba chiar ma insoteste umbrela mea rosie care ar iesi in evidenta in aceasta zi sobra, consider ca nu am nevoie de ea. Imi e nefolositoare.
 Fie ca fiecare picatura de apa sa-mi deschida ochii, sa pot privi durerea, sa o infrunt.Picaturi de apa se scurg usor pe umerii mei... Rochia mea neagra, subtire cu margini soft pink ma implora s-o acopar. Momentan sunt pe Calea Plevnei. Unde o mai fi si asta?

Intru intr-o cafenea. "Falonia"? Ce nume stupid. Cine ar numi o cafenea "Falonia?"

Un tip blond ma invita inauntru. Pare a fi interesant. Se plimba in jurul meu... Parca m-ar studia. Parca mi se pare. Imi aduce o cana colorata si mi-o lasa pe masa. "Din partea casei, scumpo." Se aseaza pe scaunul de la bar parca pastrand distanta pentru protectie. Imi pune zeci de intrebari. De ce mi le pune? Ma sperie. Are o dorinta ciudata in ochi. Ma afund tot mai tare in micul taburet mov pe care m-a invitat sa ma asez. De ce am venit aici? Ca sa se uite cineva asa la mine? 

Mirosul aburului venit din cana turcoaz ma indeamna sa gust. "N-o fi otravita". Pare a fi ciocolata calda, dar ceva in ea ma inteapa. Parca acum as vrea sa vorbesc

-E scortisoara?

-Poate da poate nu.

-Asta nu e raspuns.

-Ti se pare. Ai gusturi bune. Daca ti-as spune acuma ca esti prima persoana care a ghicit, te-ai simti [prea importanta.Ti-ai strica imaginea inocenta. Mais, c'est la vie. Tu est la premiere, cherie.

Probabil observase ca ma uitam la calorifer obsesiv si ca ma afundam din ce in ce mai mult in taburet, caci se ridicase si isi daduse camasa jos si mi-o pusese usor pe umeri.

-Incalzeste-te.

 

<3