Bine ai venit in Paradis[II]

Ma trezesc brusc. E dimineata. Vad peretii viu colorati, cu fel de fel de versuri, citate si alte ganduri, desene, pisici patrate, monstruleti si alte tampenii simpatice. Daca ma uit in sus, zaresc o pisica dormind. Uau. Cum de a facut-o asa perfecta pe un.. tavan? Impresionant... Camera pare spatioasa si simt un iz slab de lavanda. Stau pe ceva foarte moale, ma simt rasfatata. Imi simt pielea invaluita in matase extrem de fina. Ma intorc. Cearsafurile sunt vii colorate dar inca mi se par palide. Domina aceleasi culori ca pe pereti. Pe noptiera din dreapta mea zaresc o cescuta mov din care ies aburi abundenti, albiciosi. Ii vad destul de bine. Lumina diminetii incearca sa patrunda prin peredele groase, grele, rosiatice. Ma fascineaza. Inca sunt amortita. Ma simt paralizata in aceasta lume a perfectiunii.
Unde sunt?"
Ma ridic usor in capul oaselor. Imediat ce ies de sub plapuma pufoasa ce ma incalzea, simt un curent rece. Ca de obicei, umerii mei goi sunt primii atacati de frig. Ma simt ca de obicei... Ma uit mai bine. ?! Port o camasa movulie extrem de larga. "Cand m-am schimbat?" Inchei nasturii si ma apropii de cana. Patul e foarte mare dar pernele sunt destul de mici si multe. Gustul acela ciudat al ciocolatei...Mi-l amintesc.
"Sunt inca in Falonia?Imposibil!"
Brusc se deschide usa. E el.
-Buna dimineata! Sper ca nu te-am speriat. Aseara ai lesinat. Mi-am luat dreptul sa te "cazez" in casa mea.
-Dar asta nu e Falonia?
-Desigur ca e. Falonia este casa mea. *rade*
-Ciudat...
-Mda. Nu-ti place? Am inca o camera. Are peretii albi, mobilierul normal, cires, lenjeria patului crem. Cata monotonie! As putea sparge peretii si sa largesc salonul de jos.
-Imi place aici.
-E bine. Imbraca-te si vino jos. Vorbim acolo.
-E bine aici... Stam aici.

Cafeneaua [I]

       Ma plimb prin ploaie intr-o zi cetoasa de primavara. Astept acel suras de vara, acea sclipire. Zaresc zeci de umbrele colorate sau chiar morbide; zeci de chipuri. Oameni imbracati destul de gros, pelerine. Umerii mei dezgoliti, udati de ploaie nu simt atingerea frigului. Merg linistita. Desi nu duc lipsa unei umbrele. Ba chiar ma insoteste umbrela mea rosie care ar iesi in evidenta in aceasta zi sobra, consider ca nu am nevoie de ea. Imi e nefolositoare.
 Fie ca fiecare picatura de apa sa-mi deschida ochii, sa pot privi durerea, sa o infrunt.Picaturi de apa se scurg usor pe umerii mei... Rochia mea neagra, subtire cu margini soft pink ma implora s-o acopar. Momentan sunt pe Calea Plevnei. Unde o mai fi si asta?

Intru intr-o cafenea. "Falonia"? Ce nume stupid. Cine ar numi o cafenea "Falonia?"

Un tip blond ma invita inauntru. Pare a fi interesant. Se plimba in jurul meu... Parca m-ar studia. Parca mi se pare. Imi aduce o cana colorata si mi-o lasa pe masa. "Din partea casei, scumpo." Se aseaza pe scaunul de la bar parca pastrand distanta pentru protectie. Imi pune zeci de intrebari. De ce mi le pune? Ma sperie. Are o dorinta ciudata in ochi. Ma afund tot mai tare in micul taburet mov pe care m-a invitat sa ma asez. De ce am venit aici? Ca sa se uite cineva asa la mine? 

Mirosul aburului venit din cana turcoaz ma indeamna sa gust. "N-o fi otravita". Pare a fi ciocolata calda, dar ceva in ea ma inteapa. Parca acum as vrea sa vorbesc

-E scortisoara?

-Poate da poate nu.

-Asta nu e raspuns.

-Ti se pare. Ai gusturi bune. Daca ti-as spune acuma ca esti prima persoana care a ghicit, te-ai simti [prea importanta.Ti-ai strica imaginea inocenta. Mais, c'est la vie. Tu est la premiere, cherie.

Probabil observase ca ma uitam la calorifer obsesiv si ca ma afundam din ce in ce mai mult in taburet, caci se ridicase si isi daduse camasa jos si mi-o pusese usor pe umeri.

-Incalzeste-te.

 

<3

Introducere

Carpe Diem

In viata ajungi sa pierzi multe lucruri, fie ele importante sau nu. Deseori sansa noastra trece pe langa noi. Dar noi nu vom sti niciodata. Vei ajunge sa regreti multe, dar macar te vei maturiza. Invata din greseli, altfel vei face greseala fatala. Astfel vei face fata clipei.
~ Traieste clipa.

Asa cum obisnuiam sa ma plimb pe acea straduta laturalnica pe cand aveam nevoie de... Sprijin.
Ca atunci cand ai vrea sa mergi drept pe o sfoara la inaltime. Iti cauti echilibrul. Daca nu reusesti sa te tii pe picioare, iti cauti un punct de sprijin.
Eu imi am echilibrul numai acolo. Echilibru deplin. ~